Publicat in anul 1933, romanul „Maitreyi” reprezinta o poveste de iubire incarcata de exotism, mister si lirism, un roman semi-autobiografic, in care Mircea Eliade ofera literaturii romane o fata a eternului feminin necunoscuta pana la acel moment.

„Maitreyi” are la baza o experienta personala a autorului, continand chiar pagini din jurnalul intim al acestuia. Eliade foloseste tehnica confesiunii, opera sa fiind, in acelasi timp, un roman erotic si unul initiatic.

Odata cu magia revelatiei iubirii pentru tanara poeta Maitreyi Devi, Alan, alter-ego-ul lui Eliade, are si revelatia unei lumi noi si misterioase, India coloniala. Aceasta lume ce i se deschide in fata ochilor este mai veche si mai plina de traditii decat orice si-ar fi putut imagina tanarul.

Maitreyi, la randul sau, exercita o fascinatie irezistibila asupra cititorului. Aceasta copila-poet poseda o intelepciune straveche, izvorata dintr-o cultura cu accente panteiste, in care iubirea pentru un copac sau pentru o floare nu pare nefireasca nimanui, cu exceptia tanarului european. Fata apare, prin ochii lui Alan, ca un amestec de inocenta si frivolitate, de intelepciune si naivitate, intrigandu-l, provocandu-l permanent sa isi doreasca sa afle cat mai mult din taina ce o invaluie.

Povestea de iubire este emotionanta, profunda, pasionala si aproape mistica. Este una dintre acele iubiri nemuritoare ce se intalnesc o data in viata, si care isi marcheaza protagonistii pentru totdeauna. O dovada in acest sens o constituie aparitia, dupa 42 de ani, a romanului „Dragostea nu moare”, scris de Maitreyi Devi, insasi eroina romanului lui Eliade.

Comanda aici cartea